Cand te apuca sentimentalismele

Okay, stiu ca lipsesc de cam mult timp, si v-am cam parasit...dar uitati-ma aici ^..^
La datorie, fara pic de insiratie cu ce ar trebui sa zic pe aici.

De fapt, am facuto pentru ca, dupa ce am auzit un opening D.Gray-Man, am inceput sa scriu o chestie din trecut, care mi9-a amintit de zilele de vara, cand intram pe contul meu de suntphoto si navigam plictisita, si m-a apucat un dor de voi TT^TT

O sa va pun si chestia pe care am scriso, desi nu cred ca va intereseaza prea mutl din ce am scris acolo, dar parca merita s aiti aduci aminte de trecut prin ea :o3


Okay, stiti, momentul ala cand auziti un opening/ending, vedeti o imagine va este amintit un anime vechi, dar care va fost foarte drag?

Printre primele anime-uri vazute.

Eu de el am parte cand aud de anime-urile vechi, si ma incearca un sentiment d'asta dragut si o dorinta de a revedea anime-ul ala.

Momentan, mi se intampla la D.Gray-Man. Ascult in prostie openingurile, si ma uit a treia oara la el ><

Oricum, stiti la ce ma refer in mare?

Mie, anime-ul asta imi aminteste de zilele de iarna de acum doi ani, parca, de cand era foarte frig si stateam infofolita intr-o plapuma, uitandu-ma la ecranul calculatorului, desi mai aruncam si cate un ochi la fereastra cu jalujelele ridicate, si vedeam zapada care cadea in cantitati mari si afara era foarte frig, si ma intorceam infrigurata spre ecran continuand anime-ul.

Deasemenea, si cand era inca one-going, vara. Imi notam in calendar zilele in care aparea si eram la tara. Aveam un laptop ( intre timp mi-a fost furat >_< ) si in coltul ala lipsit de civilizatie, nu-mi mergea semnalul cat sa pot vedea un episod, dar de vreo doua ori am reusit. Unul a fost D.Gray-Man. Stiu ca era extrem de cald si stateam la o masa afara, pe terasa. Cu un pahar de apa abia scoasa din put, cu catelul langa mine, in linistea unei dupamieze in care doar dracu' mai iesea din casa fara sa se topeasca. Altul stiu ca a fost Shugo Chara, chiar in ziua in care trebuia sa plecam acasa, si topaiam spre masina incantata ca am putut vedea un episod anime.

Hai ca o dau in sentimentaliste XD deloc caracteristic mie :o



Anime-uri care imi dau o asa stare mai sunt D.Gray-Man, FullMetal alchemist, Soul Eater, Kaleido Star, Tokyo Mew Mew, Hell Girl ( sezonul 1 ) , Inuyasha, Detectiv Conan, Yu Yu Hakusho, Bleach ( primele 100-150 de episoade), Death Note. anime-urile pe care le-am urmarit prima data pe A+/Animax.Un sentiment atat de minunat care te gadila pe interior si te face sa turbezi dupa anime-urile astea sa te mai uiti de 100 de ori la ele.

Anime-urile vechi, care te-au introdus in lumea asta si te fac sa iti doresti sa continui calea asta <3





Okay, am inebunit XD De fapt, eu am o mare slabiciune pentru anime-urile vechi, cu o grafica nu prea grozava, cu povestile care se intampla in perioade vechi.



Anime-uri vazute nu chiar asa de mult, dar care mi-au mai dat un sentiment minunat mai sunt Gosick, Kuroshitsuji, Gravitation, DN Angel, Darker Than Black, Hellsing, Kamisama no Memochou, Pretear... anime-uri destul de vechi, dar care vor ramane intotdeauna in inima mea <3



Intrebare: Ce anime-uri va ofera voua un astfel de sentiment?

Raspuns: Nu vad de ce as mai faceo XD





Edit: Openingul 2 din Bleach, D-Tecnolife. Cand mi-am luat prima data telefon, aveam trei melodii pe el. Celelalte doua nu stiu care erau, dar ce-a de-a treia era asta. Era vara, o aveam data pe repeat si stateam cu castile infipte in urechi, intinsa pe un balansoar ( de ala..stiti...gen canapea, daca intelegeti la ce ma refer >< ) la umbra, leganandu-ma cu ajutorul piciorului, si cu o palarie de paie, veche, care ii apartinuse bunicului ( a murit cand aveam 4 sau 5 ani ) pe fata ca sa ma apere de gaze si caldura. Ascultam melodia asta cu un gol in stomac ( de fericire ). Dupa ce se repeta de vreo 10 ori, imi dadeam castile jos si stateam asa intinsa ascultand in jurul meu. Nu se auzea nici un sunet puternic, Doar putinele gaze care patrulau prin gradina, sau o pasare care se chinuia sa cante dintr-un pom si cate o gaina nebuna care iesea in caldura in curtea cealalta. Parintii mei se adaposteau la racoare in casa si dormeau de dupa-amiaza in timpul ala. Doar eu eram cea care asculta muzica si ce e in jurul ei.

Sincer, imi iau din nou melodia pe telefon ( am pierduto dupa ce nu mi-a mai mers telefonul si a trebuit sa-l schimb >< ) si la vara o sa recreiez sentimentul asta, desi o sa fie greu. Nu mai e casa de la tara pe care o stiam eu X-( Acum i-au mai adaugat un pod, si au schimbat fatada alba cu una portocalie, au marit micuta mea terasa perfecta..... . Poate ai mei si-au creat confort, dar in schimb mi-au distrus mie micutul colt de rai >< de aceea acum urasc sa merg acolo. Nu mai e locul unde am crescut eu. E un loc necunoscut mie. De asta urasc schimbarile. Cand schimbi ceva, parca stergi amintirile frumoase pe care le aveai inainte.

Nu regret ca mi-am zugravit camera, dar parca mi-e putin dor de tapetul alb cu desene de cand eram eu mica. Si de timpul cand aveam patul lipit de pere mi-e dor, cand ma prefaceam ca dorm cand mama ma obliga dupa-amiaza. De scoala mea veche, nu de genrala, ci de clasele primare 1-4, in care eram toti prieteni si nu exista atat tehnologie, in care socializarea se facea afara si nu radeau de tine ca nu ai cel mai nou telefon. Cand te puteai murdarii fara teama, cand alergam de nebuni fara teama ca o sa ne rupem vreo unghie si cand aveai prietenii langa tine. Acum toti au crescut si te-au lasat in urma ><



Aoleu, gata x.x m-am apucat de sentimentalisme, si imi vine sa plang x.x Mai ales ca ascult si openingurile de la Bleach >< Cine imi da si mie un servetel? TT^TT






Eu v-am dus dorul, si cum am ramas in urma cu anime-ul Naruto, nu prea mai stiu cum as putea face albume, dar gasesc eu ceva ><