Capitolul 01

Capitolul 1 – De parte de tot si toate! YeY!


Vacanta de vara incepuse de foarte mult timp si ajunsese deja la jumatate. Nu imi placea vacanta de vara . Era un moment trist pentru mine.
Stau intinsa pe pat cititnd o carte destul de groasa pentru a patra oara cu castile date la maxim. Numele meu este Fuzisaki Mizore si am 16 ani . Parul negru ca taciunele il aveam lung fara nici o forma , doar drept , lasat sa cada pe spate. Ochii mei negri erau atintiti peste randuri nereusind sa inteleaga literele scrise in carte din cauza oboselii.
Nervoasa am aruncat mp3-ul si am ascultat tipetele ce veneau din camera alaturata.
Viata ar trebui sa fie linistita si frumoasa , plina de flori si dragoste alaturi de familie si prieteni. Ei bine a mea nu este deloc asa .
Am doi parinti dusi ce se imbata o data la opt ore si cand ajung acasa dupa ce dorm ca orice boschetar de rand pe la vre-un colt de strada , incep sa se bata nepasandule ca mai exist si eu .
D-asta urasc zilele libere . Ei mereu sunt acasa exact cand sunt si eu si nu pot avea o viata linistita de aceea imi petreceam mai mult hoinarind singura prin imprejurimi.
Astia doi imi alungasera toti prietenii care se temeau sa nu aiba si ei de suferit din cauza lor . Si astfel devenisem tinta celor mai batjocoritoare glume. Ei… m-am obisnuit si pot sa ii ignor chiar daca in interior doare .
Deodata cineva incepu sa bata cu putere in usa parca vrand sa o darame. Am aruncat cu cartea in ea si privind cum cade nemiscata pe podea cu coperta indoita si cateva pagini rupte , si am raspuns obraznic ca sa il enervez pe cel ce era in spatele usii :
-Ce dracu’ mai vrei?
Toate azgomotele din afara usi se stinsera si se lasa o liniste ca la inmormantare . M-am ridicat cu grija luand un bat pe care il luasem in ultima mea escapada nocturna , pregatita pentru ce avea sa urmeze.
Am deschis usor usa dar fara sa imi dau seama o persoana intra rapid in camera prinzadu-ma de gulerul tricoului pe care il purtam.
Am lasat batul incercand sa il fac sa imi dea drumul.Dupa cateva minute in care m-am zbatut ca un peste la mal m-am lasat pagubasa.
I-am privit trasaturile candva asa afrumoase, acum acoperite de o patura intunecata si rece.Ochii sai erau albastrii ca marea si parul roscat umpic mai lung.
In trecut el fugise cu mama mea din cauza ca parinti ei nu acceptau relatia celor doi.Si sincer nu ma mair. La un an de la fuga lor apar si eu prin zona.Tot ei au insistat sa apar , tot ei ma considera un musafir nedorit.
Toate aceste ganduri mi-au trecut ca un fulger minte in timp ce il priveam cu ura pe ‘tatal meu ‘.
Am vrut sa deschid gura sa ii spun eu ceva ce probabil mi-ar aduce o portie de bataie dar ‘ mama mea ‘ isi facu paritia si il trase de langa mine.
GATA!!ma saturasem. Intr-o clipa de nebunie m-am cataract pe sifonier de unde am luat un rucsac destul de mare si am pus in el un morman de haine , toate proviizile pe care le aveam pentru ziua asta.
Cred ca de dinainte sa ma nasc stiam ca am sa fug de acasa deoarece aveam totul pregatit. O scrisoare de adio si o lista cu cele de trebuinta ascunse in jurnalul meu , mai multe haine perfecte pentru plecarea mea , si tot restul.
Am luat lista si am inceput sa bifez tot ce bagam . Tot ce a mai ramas era mancarea.
Dupa ce tipetele sau mai potolit am iesit din camera vazandu-I pe cei doi dormind de la atata alcool si am fugit jos . Din frigider am scos tot ce mai poate fi comestibil dupa o perioada mai lunga cand nu este bagat in frigider.
M-am intors in camera si am reverificat lista.
-Haine [nu orice….doar necesarul}
-Lumanari
-Chibrite
- 2 Lanterne
- Baterii pentru lanterne
-MP3-ul
-MP4-ul
-Incarcatoarele
-Telefonul
-Jurnalul +rezerva de jurnal
-Cateva carti mai usoare
-funie si ata
-ceva de prins parul
-mancare [ care poate tine mai mult timp ]
-apa
-banii stransi.
In legatura cu ultimul lucru de pe lista , pe ascuns eu am strans o cantitate considerabila de bani pentru ziua aceasta .Dupa cum spuneam stiam de dinainte sa ma nasc ce urma sa fac.
Am pus scrisoarea de adio pe perna langa mama care dormea linistita in patul ei. Parul blond ii statea imprastiat pe perna si ochii verzi ii erau umflati.
In timp ce coboram franghia care era prinsa la fereastra camerei mele , pe care o foloseam adesea la diferite escapade , ma gandeam cat de bine imi pare ca nu seman cu nici unul dintre parinti.
Am inceput sa fug sperand sa las cat mai mult spatiu intre mine si locul acela infiorator.
M-am indreptat spre parc pentru o ultima plimbare pe aleile verzi si in general pustii.
Era deja dupa-amiaza si sorele isi revarsa razele calde mangaind pamantul si umpland orizontul de caldura si culoare.
Langa parc am vazut un coafor si mi-a venit idea sa fac o schimbare.
N-a durat mult deoarece nu vroiam sa par asa diferita . Parul lung si des cu care ma nascusem era acum umpic mai jos de umar si filat ca sa fie mai rar.
M-am privit intr-o vitrina a unui magazin fericita si am pornit. Am traversat in pas grabit parcul si mare parte din oras. M-am indreptat spre o zona mai pustie pe unde umblau in general drogati asa ca am trecut practic fugind , lasandu-i pe toti sa se uite in urma mea.
La lasarea serii am ajuns in dreptul unei mici paduri ceea ce imi dadu de inteles ca iesisem din oras . Ultimele raze isi faceau loc printre crengi chemandu-ma spre ele.
Am pornit cu curaj pe poteca ingusta. Incet razele dispareau lasand intunericul sa cuprinda imprejurimile si teama sa intre incet in sufletul meu.
Intunericu deveine apasator si nu se mai vedea nimic in jur . Incepuse sa imi para rau ca am intrat in padurea asta la lasarea serii. Dar imi doream asa de mult sa las cat mai mult spatiu intre mine si locul pe care ar trebui sa il numesc casa.
Tresaream la fiecare sunet si ma simteam urmarita.Cand o pasare zbura dintrun pom am inceput sa fug uitand de lanterne si lumanari. Eram zgariata de crengi si uimitori imi veni in minte chiar un film de groaza. Doar ca atunci era un grup de adolescenti ce se despart. Iar eu simt ca m-am despartit de toti. M-am oprit cu inima batandu-mi cat sa imi iasa din piept.
M-am lasat pe tulpina unui copac ca sa ma pot calma. De obicei gandesc repede in orice situatie dar momentan mintea mea era blocata.
Incet m-am calmat si mi-am limpezit mintea cat sa pot scoate lanterna . Lumina orbitoare imi arata tot ce era in jur. Nu mai era asa de infricosator si am inceput sa rad de prostia mea.Am mancat in graba un mar si lumina mi-a cazut pe jurnal. Se terminase.Visele si gandurile din ultimul an erau trecute in acel carnetel.
L-am pus inapoi si am scos unul nou si am inceput sa scriu la lumina lanternei :
`In sfarsit am gasit curajul sa fug de acasa. Ei sau certat din nou. Pe moment nu mi-a pasat dar cand a aparut in fata mea cu privirea aceea cruda pe chip am hotarat ca nu exista vre-un motiv sa indur asta de buna voie. N-am sa plang din cauza asta cum n-am plans nici in acel moment. Sa plangi nu e de ajutor , doar iti va aduce mai multa durere.
Mi-am tuns parul si sper sa nu ma gaseasca nimeni prea curand. Nici nu sa lasat bine seara ca am intrat intr-o padure ce imi da fiori . Copacii intunecati incerca parca sa imi atinga sufletul dar cad strivite de razele calde ale lanternei.
Simt un sentiment de liniste , nesiguranta si teama fata de faptul ca am fugit.`
M-am strambat o data la ce am scris si am taiat ultima fraza. Mi-am pus lucrurile la loc inafara de lanterna si am pornit in continuare.
Am mers o perioada lunga de timp , incepusem sa ma simt ca atunci cand citeam bazmele cu printi care calatoarea zi si noapte , peste mari si tari ca sa salveze pe cineva..etc.
Cand am privit cadranul ceasului de la mana acesta se facu 00:00 . Si in acelasi timp m-am izbit de o suprafata tare.Era o casuta!In mijlocul padurii! M-am invartit in jurul ei timp de zece minute cercetand-o apoi am intrat.
Era un loc destul de prafuit dar totusi primitor.Cred ca aici se adaposteau toti cei ce se aventurau in negura intunecata a noptii prin padure.
Dupa ce m-am asigurat ca nu ma poate gasi nimeni , am mancat ceva si am sters putin praful m-am culcat pe patul moale din incapere.



Pun nextul dupa ce primesc dovada ca citeste cineva...adica dupa 1 com :D