Capitolul 07

Capitolul 6 – O zi vesela ! Akatsuki la cumparaturi!-Nu prea obisnuit

Ei bine pana la urma i-am ajutat si eu cu Konan pe cei doi. Mai tarziu ni s-au alaturat si Zetsu cu Didara.
Sasori statea pe canapea si citea cu o cafea. Itachi in aceeasi pozitie numai ca avea un prosop pe cap ca era ud.
M-am enervate ca ei nu ajutau asa ca le-am strecurat o mica surprinza in cafea cu ajutorul celorlalti.
Un minut , inca unul. Hai o data! Beti!
Dintr-o data amandoi si-au ridicat paharele.Noi ii urmaream indeaproape reactia. Imediat ce luara o gura o si scuipara.
Cafea ‘ La Michi ‘
Ingrediente si preparare:
Iei un ardei iute si il toci marunt apoi il introduci in compozitia cafelei puse pe foc. Parmezan , delicat si putina soia ii vor da un gust iute. Pentru a incheia se pun foarte putin mustar si ketchup pentru o aroma delicoasa!
Pofta Buna!
Noi cei din bucatarie ne prapadeam de ras la cum incercau sa scape cei doi de gustul cafelei ‘dulci’ pregatite de noi.
Itachi isi lasa cafeaua pe masa si vine sa isi clateasca gura cu apa.
Deodata apare Pain si ia cafeaua de pe masa. Ia o gura , incepe sa scuipe , si cafea si injuraturi!
-Care dracu’ a pus cafeaua asta aici!ei va dati voi seama ce a fost.
Noi am continuat sa curatam bucataria si Sasori a aratat spre cana aruncata de el. Itachi inca incerca sa scape de gust.
Noi ingerasii faceam curat si astfel vina a cazut pe mancarea pestilor lui Kisame ce era pusa deasupra aragazului.
Cum am prezis … cu ei prin preajma nu ai cum sa te plictisesti!
Pana la urma am ramas fara mancare! Frigiderul si dulapurile sunt complet goale!
Cum magazinul era aproape am plecat cu Konan , Pain , Sasori , Deidara si Itachi la cumparaturi. Pe drum m-am oprit doua secunde sa imi leg siretul de la tenesi roz pe care ii purtam. Mare greseala! Cand m-am ridicat Sasori m-a prins in capcana langa un pom. Ceilalti erau deja in fata.
-Stiu ca tu ai fost cu cafeaua! Asa faci dupa ce l-am pedepsit pe Deidara ca te-a speriat? imi sopti el la ureche
-Daca tu nu ai vrut sa ajuti la curatenie. ii raspund eu
-Nici tu nu esti obligata! Esti musafirul nostru , nu trebuie sa faci asta.
-Daca mie imi place sa ajut nu ma acuza. Plus ca ma lasati sa stau la voi deci macar atat pot sa fac si eu.
-Asai. Se vede ca nu prea ai avut parte de o copilarie fericita.mai spuse acesta si ma saruta pe obraz. Te-am vazut cum topaiai prin camera de parca ar fi prima data cand ai camera ta.
-Ai inceput sa vorbesti exact ca Deidara cand m-a vazut si el.chicotesc eu umpic rosie
-C..c..ca Deidara? si a inceput cu efectele teatrale , se prefacea ca il doare inima in timp ce se da doi pasi in spate. O nu. Influenta lui chiar a fost proasta . Nu o sa imi mai pot arata fata vre-o data in lume .
Am inceput sa rad si am luat-o incet dupa ceilalti.
-In legatura cu ce ai zis mai devreme.. ca nu am avut camera mea … intr-un fel e adevarat. spun eu
-Adica?
-Adica am trait intr-o camara in care a fost adus un pat si o masa pe post de birou. Cea mai tare camera !
-Hei! se puse in fata mea sa ma opreasca.
Tinand mainile pe umerii mei isi lipi fruntea de a mea.
-Nu te mai gandi la asta! De acum esti una dintre noi! Aici ne mai certam si facem unele glume proaste ( asta trebuia sa insemne ceva? ) dar nu lasam pe nimeni balta.
Am ramas privindu-l doua secunde in ochii sincere am zambit zicand :
-Stiu!
Si astfel am pornit din nou la drum. I-am povestit despre trecutul meu. Cum parinti se certau incontinuu, cum se imbatau, faceau scandal si eu cadeam la mijloc fara ca macar sa fi aparut in fata ochilor lor. I-am mai spus cum am incercat s-a mai fug in trecut dar m-au gasit si cum m-a scapat mama de pedeapsa. Cum n-am avut prietenii caci toti se temeau ca o sa le fac probleme cu parintii mei. El ma asculta in liniste .
-Scuze ca iti zic toate astea. Dar nu am avut nici o data cui sa spun si parca ma simt mai bine ca exista cineva care sa ma asculte.mi-am lasat ochii in jos la asfalt
-Nici o problema . Pentru ce sunt prieteni. imi zambi el prinzandu-ma de mana
-Sti ca daca te vede Deidara o sa rada pana primeste una de sa-l bage-ntr-o piatra.
-Mda..si imi dadu drumul
Ceilalti erau deja in fata magazinului.
-Porumbeilor! Iar ati ramas singurei! se baga in seama Deidara dar fu ignorant..nu am gasit o piatra buna pe drum
Din nou Konan se uita cu subanteles.
-Nu! ii raspund eu .
-Deci sa facem perechile! se baga Pain nedumerit de ce am spus
Eu cu Konan – la carne si legume
Deidara cu Itachi – la lactate si cereale
Sasori cu Michi – la conserve si dulciuri
-Dar eu vroiam la dulciuri cu Michi ! se plang la unison Deidara si Konan
Am deschis si eu gura sa comentez pana nu ziceau restul ca nu stiu ce cu Sasori.
-Nu va mai plangeti si hai o data! se rasti Pain speriind niste copii ce treceau pe acolo asa ca am inchis gura
Ne-am luat cate un cos si am plecat spre destinatii dar inainte sa ne despartin Pain spuse:
-Dat fiind ca nu mai avem deloc mancare puteti cheltui cat vreti!
-In special Michi! Ea trebuie sa se obisnuiasca cu asta! se baga si Konan
Toti aprobara iar eu doar am zambit timis si mi-am facut de lucru cu caruciorul.
-Da chiar! Michi spunene ce iti place si ce nu !
-Pai…spun eu. Am un fel de alergie la maioneza.
- Inteles ! De acum daca luam maioneza avem grija sa nu o includem in meniul tau! se facu auzit Itachi , minune!
Si asa ne-am despartit. Cu prilejul asta imi amintesc cum parintii uitau mereu ca nu suport maioneza si de obicei se termina cu spitalul de urgente.
-Deci prima oprire este la conserve.Ce sa luam?il intreb pe partenerul meu
-Pai trei conserve de pate . Trei de mazare . Trei de porumb . Tu ce vrei ?
-Pai o conserva de ton…daca nu se supara Kisame. rad eu luand una de pe raft
Sasori mai ia inca 4 pe langa aceasta.
-Am zis una. ma incrunt eu
-1. Am zis sa iei cat doresti fara economii. 2. Nu esti singura careiea ii place tonul. Mai suntem si eu cu Konan
-Aaaa…soptesc eu
Il privesc cum pune conservele in cos. Modul in care vorbea era asa linistit. Nici macar pentru cafea nu arata suparat.
-Auzi…spun incet .
-Ce?
-Pai…imi pare rau pentru cafea .. nici nu stiu de ce am facut-o.
Fara sa imi dau seama ma lipi de raft . Din nou isi lipi fruntea de a mea.
-Ma enervezi. Bucurate ca nu aud restul . Ei ar fi facut scandal. Cum ziceam glume proaste dar mereu sfarsesc amuzante . Itelegi? Esti prietena noastra deci nu trebuie sa iti ceri scuze.
-Inteles!
-Dar de data asta sincer!
-Sincer!
O vanzatoare se apropie de noi.
-Ma scuzati dar v-as ruga sa va abtineti de la astfel de manifestari in magazin.Regulamentul spune ca ar trebui sa va dau afara.
-Ne pare rau . se departea roscatul de mine tragandu-ma in spatele sau . Ati putea trece cu vederea de data asta..va rog frumos.
Cu glasul ala mieros ma convinse pana si pe mine.
-Dumneavoastra sunteti…adica imi pare foarte rau . Va rog sa ma scuzati.acum vanzatoarea se departa incet cu ochii la pamant de parca se astepta sa fie pedepsita.
-Nu iti face griji.Sasori o prinse cu grija de brat. Iti faci datoria. Este numai vina noastra daca dai de probleme. Inteles?
-Dar nu pot! incerca aceasta sa protesteze smucindu-se din stransoarea lui
-Nu trebuie sa iti faci griji. Ne-am inteles?
-D…d…da . mai spuse vanzatoarea si fugi de acolo
-Ce a fost asta ? intreb eu dupa cateva minute
-Regulile magazinului…ce alt ceva? ii raspunse plictisit.
-Lasa glumele . Stiu faza asta . Ai facut tu ceva ca alt fel am fi fost dati afara! i-o intorc eu
Deodata incepu sa rada si imi raspunse:
-Ai vazut si tu ce vila avem! Toti din zona ne cred bogati de dam pe afara! Poti scapa putin mai usor daca sti sa te folosesti de asta. Toate fetele stau dupa bani .. iti dai seama daca il cred pana si pe Hidan dragut!
Am stat doua secunde sa procesez ce mi-a spus. Intr-un fel imi parea rau pentru ei…si numai eu stiu de ce.
-Nu cred ca e prea placut .
-Adica?
-Adica .. nu cred ca sunt multe persoane care incerca sa vada dupa banii. A incercat cineva sa va cunoasca cu adevarat? ma intorc eu spre el
-Pai..nu prea.
-Te-ai prins! m-am lasat in jos langa un raft in timp ce el se rezema de margine. Eu abia acum am aflat cat de bogati sunteti. Adica 10 oameni in mijlocul padurii…nu prea este mare lucru! Dar voi sunteti amuzanti . Nu bani vostri. Cu voi imi place sa rad. ca sa inchei frumos adaug: Luam si un borcan de miere?
Pe el il pufni rasul, lua borcanul din mana mea si il puse in cos.
-Hei! Ia uite! ii arat eu intr-un loc unde nu mai era nimic pe raft.
Parul lui Dei-kum se vedea foarte frumos.
-Daca am avea ceva lung sa impingem ceva.imi citi el gandurile
-Stiu! spun incet si scot luciul din buzunar.Am uitat sa il as acasa.
Hmmm…Acasa! Ce frumos suna!
-Ok!spune si mi-l ia.
In fata se vedeau numai pungi de zahar . Eu ii pazeam spatele in timp ce el inpinse prima punga cand blondul nu era atent.
Cred ca i-am vazut parul fluturand pe deasupra rafturilor. Pe urmatoarea am impins-o eu . Chiar nu-si dadea seama cine impinge chiar daca exista o mare sansa sa ne vada.
Cand de-o data apare Itachi cu o vanzatoare.
-Ce ai facut idiotule? zise acesta cand vazu zaharul varsat
-Nu stiu! Nu le-am atins ! Pur si simplu cad!se apara acesta
Itachi se uita printre pungi iar noi doi am luat-o la fuga spre dulciuri.
-Dei-kum a dat de proleme! zic eu cu voce de copil
-Asai! radea si roscatul impreuna cu mine
La un capat al rafturilor apar cei doi cu un paznic. Se uita urat la noi care le facem cu mana de parca n-am fi facut nimic.
Dupa ce au plecat am luat dulciurile si am fugit la Pain mai calmi.
-Pain!Itachi si Deidara au fost luati de paznici acum cateva clipe!la cat de bine juca el teatru ma facu sa vreau sa rad dar ma-m straduit sa ma abtin.
-CEEE???urla el si o lua la fuga dupa ei.
-Ce ati facut? ne intreba Konan vazand ca ne abtineam cu greu sa nu radem
-Nimic.ii raspundem cu vinovatie in glas si am pornit spre casa alaturi de cuparaturile detinutilor.